soarele meu

14 februarie 2009
Privind imaginea unui camp cu floarea soarelui dintr-o poza veche, am retrait starea de liniste si fericire calda. O bucurie ca apartin existentei si impartasesc  miracolul ei, cu rele uneori dar mai ales cu bune. O fotografie asemanatoare acestora.
 
 
 
 
 
 
 


spune-mi o poveste

22 ianuarie 2009

Suntem fiinte cu nevoi variate, depindem de hrana , aer, odihna, societate, dar bizar , si de povesti. E drept, simtim aceste nevoi in masuri diferite dar nevoia de a devora emotii si impresii reiesite din povestile de viata ale cunoscutilor nostrii, ale personajelor  din lecturile si filmele vizionate de noi, ale personajelor politice si publice exista, nu putem nega. Sau macar de a ne hrani curiozitatea cu fragmente de intamplari si stiri de aiurea. Acestea ne ajuta sa ne folosim de experientele directe ale altor persoane care au trecut prin diferite situatii de viata, practic sa avem acces la experientele si cultura societatii, pentru a ne integra mai eficient in mediul nostru social si pentru a intelege cum sunt persoanele cu care avem de-a face si implicit sa stim ce fel de comportament sa abordam in relatiile cu acestea. Insa mai profund, suntem fascinati de cuvant, de actiune si informatie .

spune-mi o poveste

22 ianuarie 2009

Suntem fiinte cu nevoi variate, depindem de hrana , aer, odihna, societate, dar bizar , si de povesti. E drept, simtim aceste nevoi in masuri diferite dar nevoia de a devora emotii si impresii reiesite din povestile de viata ale cunoscutilor nostrii, ale personajelor  din lecturile si filmele vizionate de noi, ale personajelor politice si publice exista, nu putem nega. Sau macar de a ne hrani curiozitatea cu fragmente de intamplari si stiri de aiurea. Acestea ne ajuta sa ne folosim de experientele directe ale altor persoane care au trecut prin diferite situatii de viata, practic sa avem acces la experientele si cultura societatii, pentru a ne integra mai eficient in mediul nostru social si pentru a intelege cum sunt persoanele cu care avem de-a face si implicit sa stim ce fel de comportament sa abordam in relatiile cu acestea. Insa mai profund, suntem fascinati de cuvant, de actiune si informatie .

povesti

21 ianuarie 2009
Spune-mi o poveste! 
Imi amintesc de serile copilariei mele, cand aceasta era formula magica ce deschidea portile spre taramul imaginatiei. Si in functie de cine dadea curs rugamintii, aveam parte de povesti cu zane si zmei povestite de mama, de amintiri din copilaria tatalui sau bunicii mele, spuse cu haz sau istorisite cu nostalgie.  Practic nu puteam adormi pana nu auzeam : "si am incalecat pe-o sa…"
Mai erau si orele lungi cand se intrerupea curentul si alungam plictiseala cu povestioare si concurs de umbre pe pereti facute la lumina lumanarii sau a lampitei cu baterii
Am transmis acest obicei nepoatelor mele de frate, copilitelor mele de suflet, care acum sunt trecute de douazeci de ani dar care ma tineau pe atunci treaza pana la ore tarzii in noapte pentru ratia de povesti. Cand stocul de povesti mostenite si citite se epuiza, incepeam sa inventez. Acestea le placeau cel mai mult caci personajele eram chiar noi iar intamplarile erau din cele mai trasnite si mai amuzante. Asa ni se parea. Ele isi mai amintesc si azi  cu drag de unele fragmente din acele povestioare. Iar eu ma straduiam din rasputeri sa le fac sa iubeasca acele vacante petrecute cu mine caci nu aveau parte de o copilarie tocmai fericita fara mama. Ma copilaream si eu alaturi de ele si ne bucuram de magia povestilor.

povesti

21 ianuarie 2009
Spune-mi o poveste! 
Imi amintesc de serile copilariei mele, cand aceasta era formula magica ce deschidea portile spre taramul imaginatiei. Si in functie de cine dadea curs rugamintii, aveam parte de povesti cu zane si zmei povestite de mama, de amintiri din copilaria tatalui sau bunicii mele, spuse cu haz sau istorisite cu nostalgie.  Practic nu puteam adormi pana nu auzeam : "si am incalecat pe-o sa…"
Mai erau si orele lungi cand se intrerupea curentul si alungam plictiseala cu povestioare si concurs de umbre pe pereti facute la lumina lumanarii sau a lampitei cu baterii
Am transmis acest obicei nepoatelor mele de frate, copilitelor mele de suflet, care acum sunt trecute de douazeci de ani dar care ma tineau pe atunci treaza pana la ore tarzii in noapte pentru ratia de povesti. Cand stocul de povesti mostenite si citite se epuiza, incepeam sa inventez. Acestea le placeau cel mai mult caci personajele eram chiar noi iar intamplarile erau din cele mai trasnite si mai amuzante. Asa ni se parea. Ele isi mai amintesc si azi  cu drag de unele fragmente din acele povestioare. Iar eu ma straduiam din rasputeri sa le fac sa iubeasca acele vacante petrecute cu mine caci nu aveau parte de o copilarie tocmai fericita fara mama. Ma copilaream si eu alaturi de ele si ne bucuram de magia povestilor.

LUI GRIGORE VIERU

20 ianuarie 2009
 
Intr-o lume mult prea grabita sa se invarta dupa reguli mercantile,
In care uitam ca tara de carne nu e compusa numai din VIP-uri de carton,
Imbogatiti peste noapte si campioni la slalomul cu urmaririle DNA-ului,
In care ne otravim mult prea multe clipe ale unicei noastre vieti
Rusinandu-ne ca atatia romani devin infractori sau ne fac tara de ras in lume,
Ca olimpicii si proaspat licentiatii aleg sa se risipesca pe mapamond pentru a se realiza;
Intr-un timp in care parca uitam de tara noastra de piatra,
Dar pastram undeva, in adancul nostru durerea
Ca exista un Prut care curge nemilos peste inima tarii,
Impartind-o in cea de aici si cea de  dincolo;
Sau intr-un bizar timp in care ajungem sa ne pese prea putin
Ca vom lasa dupa noi zestrea unor codrii acum defrisati, a unor campii pe cale de desertificare,
A unor ape poluate sau a vestigiilor arheologice paraginite,
Intr-o tara in care ajungem sa demitizam patriotismul,
Lasandu-i pe cei falsi si corupti sa paseasca in fata

Si sa faca parada de dragostea de tara si de onoare,
In tara de cuvinte in care au creat comori slefuite din cuvinte poetii si ganditorii nostrii,
In aceste vremuri si in aceasta tara ciuntita cu bisturiul istoriei,
Pe care a iubit-o frumos, a cantat-o cu tot ce a insemnat ea,
Limba, istorie, eroi, scriitori, tarina si credinta,
Grigore Vieru a insemnat vocea romanului, basarabean sau nu,
Care a avut puterea si puritatea sufleteasca de a  rosti raspicat
Ca apartinem Romaniei si avem obligatia sa-i cinstim trecutul
Si sa credem in viitorul tarii noastre de piatra, de carne si de cuvinte.
 
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE PE ROMANUL GRIGORE VIERU !

stari

10 ianuarie 2009
Hai, fa-o! Sa nu-ti mai aduci aminte de nimic
Sau sa-ti aduci aminte ca prin vis
De cioburi calcate, amare,
Sa cerni trairile depozitate inevitabil in subconstient,
Sa le ingropi mai adanc decat pe niste fosile.
Au fost pentru tine momente, zile din viata,
Fundamentul care se clatina azi,
Edificiul pe care-ti zidesti constiinta;
Sa ti le amputezi ca pe niste cangrenate extremitati,
Inutile, inutile, INUTILE!
Sa ajungi sa iti repeti la fiecare pas, a trecut, nu mai doare,
Reflectiile despre clipa traita sau despre anul viitor sunt nocive,
Traieste ca si cum ai avea titan in loc de inima,
Totul sa ricoseze, sa alunece pe langa ea,
Sa lasi sa se scurga toxinele ca printr-o roca aquifer,
Sa nu pastrezi nimic in tine, cat nu ai puterea sa pleci,
Macar sa iti tesi din borangicul lasitatii
Vesmantul mincinos si impenetrabil al lehamitei,
Al indiferentei aparente, a intangibilitatii…
Sunt obosita si ma ispiteste depresia,
Ca intotdeauna ii zic sfidator un adio si imi zambesc…

 

stari

10 ianuarie 2009
Hai, fa-o! Sa nu-ti mai aduci aminte de nimic
Sau sa-ti aduci aminte ca prin vis
De cioburi calcate, amare,
Sa cerni trairile depozitate inevitabil in subconstient,
Sa le ingropi mai adanc decat pe niste fosile.
Au fost pentru tine momente, zile din viata,
Fundamentul care se clatina azi,
Edificiul pe care-ti zidesti constiinta;
Sa ti le amputezi ca pe niste cangrenate extremitati,
Inutile, inutile, INUTILE!
Sa ajungi sa iti repeti la fiecare pas, a trecut, nu mai doare,
Reflectiile despre clipa traita sau despre anul viitor sunt nocive,
Traieste ca si cum ai avea titan in loc de inima,
Totul sa ricoseze, sa alunece pe langa ea,
Sa lasi sa se scurga toxinele ca printr-o roca aquifer,
Sa nu pastrezi nimic in tine, cat nu ai puterea sa pleci,
Macar sa iti tesi din borangicul lasitatii
Vesmantul mincinos si impenetrabil al lehamitei,
Al indiferentei aparente, a intangibilitatii…
Sunt obosita si ma ispiteste depresia,
Ca intotdeauna ii zic sfidator un adio si imi zambesc…

 

Dada life-story

7 ianuarie 2009
Fulguieli introvertite, povesti ghebuite cu subiecte aiurite.
Eu detasata insa in propria poveste de destin implicata…
Sarbatori fericite, o iarna arida cu atitudine cel putin acida.
Hai ia-ti destinul in spate ca pe o povara autoacceptata,
Eu nu  mai macin pentru nimeni griji si nesomn,
Fiecare cu alegerile, deceptiile si implinirile aferente!
Inca ma mai mira cum oameni la capat de drum risca totul pe-o carte,
Pun punct la relatii parca bizare, se scutura de obligatii amare,
Isi schimba orasul, serviciul, nu mai au timp, nu merita sacrificiul!
Oricum ar fi, pentru altii tot dai apa la moara…
Gura lumii n-o inchide decat tarana amara!
Asa ca bafta, nu tine pe nimeni in spate, viata-i a ta!
Si inca-o poveste cu subiect aiurit
Acolo departe, un suflet se vrea fericit!
Ratacit in tatonari si cautarea propriei vieti
Poate asteapta de la mine mai mult decat banale critici, poveti…
 
 

sarut

4 ianuarie 2009
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro